Sfântul Ierarh Miron

Sfântul Ierarh Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni a trăit intre anii 250 și 350, fiind contemporan cu Sfântul Antonie cel Mare. Pe 24 martie 2016 a fost primit la București un fragment din moaștele Sfântului, iar doi ani mai târziu, a fost mutat într-o raclă nouă, special confecționată la Mănăstirea Pasărea. După slujba de sfințire, racla a fost depusă în biserică pentru a rămâne în permanență spre închinare.

Icoana Sfantului Miron

Sfântul Ierarh Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni

Despre Sfântul Miron, Episcopul Cretei nu au rămas prea multe mărturii consemnate. Acest sfânt părinte s-a născut în satul Avrachi din insula Creta (Marea Mediterană), într-o familie de credincioși creștini. În ciuda faptului că erau vremuri de prigoană a creștinilor, educația religioasă primită i-a întărit credința în Dumnezeu și i-a înmulțit harurile. În tinerețe, căsătorit fiind, Sfântul Miron era un agricultor harnic, admirat în comunitate pentru viața sa virtuoasă, fiind un exemplu de bun creștin, înțelept, altruist și iubitor de oameni. Odată a găsit în aria sa pe niște tălhari furând, care își umpluseră sacii de grâu și nu puteau să-i ridice de pe pământ. Iar el, în loc să-i bată sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mâinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela. După moartea soției sale, credincioșii din sat l-au îndemnat să accepte hirotonirea ca preot. A fost pus preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu și învăța popoarele buna credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, în acele vremuri împăratul Deciu, păgân fiind, exercita o aspră prigoană împotriva crestinilor. După moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost numit episcop al Gortysului (capitala provinciei romane Creta, la acea vreme) și al Knossosului - și, de aici, numele sub care Biserica Ortodoxă îl pomenește astăzi, de Episcop al Cretei. Se spune că pe când era episcop, Sfântul Miron ar fi salvat orașul de o inundație devastatoare, oprind temporar, cu toiagul său, cursul râului Triton (actualul Kerteros) și pășind prin albia uscată. Altă dată, când o creatură nemaiîntâlnită, un șarpe mare, a început să bântuie cetatea, umplând de spaimă locuitorii, Sfântul l-a transformat într-o stană de piatră, sfărâmând și împrăștiindu-i trupul, sub ochii enoriașilor prezenți la Sfânta Liturghie. Acest mare plăcut al lui Dumnezeu a făcut și alte minuni ca acestea, petrecând toată viata lui cu iubire de Dumnezeu și cu cuvioșie. A trăit 100 de ani, până în jurul anului 350, ducând o viață retrasă în chilia ascunsă într-o grotă, puțin mai jos de biserică, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu harul de a face minuni, chiar și după moartea sa. Surse: Crestin Ortodox, Basilica.

Scoaterea la lumină a Moaștelor Sfântului Ierarh Miron

La 12 mai 2014, în urma unor revelații ale localnicilor și slujitorilor bisericii, a fost descoperit, cu mare emoție, mormântul Sfântului conținând peste 200 de fragmente osoase, vechi de peste 16 secole, protejate de o placă de marmură.

Exhumarea a avut loc în prezența Episcopului Irineu al Cretei, la decizia Coliliului eclesiastic, evenimentul fiind înregistrat video.

În fiecare an, pe 8 august, conform calendarului ortodox, este cinstit Sfântul Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni. Biserica cu moaștele Sfântului și schitul cu izvorul vindecător din satul Agios Myron devin loc de pelerinaj și rugăciune, atrăgând credincioșii ortodocși din Creta și Grecia, dar și vizitatorii străini, pasionați de istorie, cultură și spiritualitate.

Biserica și chilia "Sfântul Miron, Episcopul Cretei"

La 20 km sud-vest de Heraklion, pe un traseu ce șerpuiește pe colinele cu podgorii și livezi de măslini, se află satul Agios Myron/ Sfântul Miron, așezat la 440 m altitudine, într-un cadru geografic superb. Satul are o istorie străveche și o importantă semnificație pentru Biserica Creștin - Ortodoxă greacă, fiind locul în care s-a născut și a trăit, în sec III-IV, cel ce avea să fie ridicat în vremea vieții sale la rang de Episcop al Cretei și mai târziu, canonizat ca Sfântul Miron, făcătorul de minuni.

Localitatea, ridicată pe ruinele anticului oraș Rauko/Rafko, a fost atestată pentru prima dată sub numele de Agios Myron în documente venețiene din 1281, de atunci apărând cu același nume în diverse acte oficiale și recensăminte, până în zilele noastre.

Pe o colină terasată, se află Biserica Agios Myron, monument istoric din sec al XI-lea (unele surse spun că și mai vechi, datând din perioada bizantină timpurie), în incinta căreia se găsesc, alături de icoana Sfântului Miron, mormântul și moaștele.

Din curtea bisericii, coborând pe o alee, se ajunge la chilia Sfântului, o grotă naturală în stânca de granit, din care șiroiește un izvor de apă minerală, tămăduitoare.

Peștera Sfântului Miron

Pestera Sf. Miron

Coborând pe aleea din curtea bisericii către vest, se ajunge la chilia-grotă, încorporată astăzi într-o frumoasă capelă. În interior, găsim două icoane mari ale Maicii Domnului și Sfântului Miron, tavanele pictate cu apostoli și sfinți, candelabre sofisticate și un vitraliu reprezentându-l pe sfânt, care luminează vesel interiorul capelei. Înaintea icoanelor, credincioșii agață "jertfe", niște plăcuțe argintate (să zicem, echivalentul acatistelor, la noi) care reprezintă părți ale corpului, persoane sau obiecte, fie în semn de recunoștință și mulțumire, fie ca rugăciune pentru ajutor și nădejde, însoțite de aprinderea unei lumânări.
În peretele de granit opus intrării în capelă, se deschide o arcadă, urmată de trei trepte care coboară în grotă. Într-un spațiu umed și răcoros, în care nu încap mai mult de trei persoane, se află un pat de piatră - de fapt o scobitură de lungimea unui om, un mic altar cu o candelă care arde tot timpul lângă icoana Sfântului Miron - și, într-un colț, un puț adânc de un metru în care se adună apa ce șiroiește pe perete. Un polonic cu coada lungă și o cană mare cu toartă, sunt de ajutor celor care doresc să bea pe loc sau să-și umple o sticlă pentru acasă. Credincioșii îl numesc Izvorul Tămăduitor al Sfântului Miron.

Biserica Sfântului Miron

Pestera Sf. Miron

Traversând secolele de ocupații străine și de prigoană a creștinilor ortodocși, biserica Agios Myron a suferit numeroase distrugeri, asemeni întregii așezări. Multe din clădirile istorice și construcțiile impozante ce au fost ridicate în perioada înfloritoare venețiană au fost puse la pământ într-un puternic cutremur din 1856. La scurt timp, în perioada Marii Revoluții Cretane (1866-1869), datorită poziției sale strategice și a fortificațiilor care adăposteau rebelii creștini, satul a fost incendiat de către trupele otomane ale lui Reșid Pașa, iar Biserica, împreună cu mormântul Sfântului Miron pe care îl adăpostea, profanată. În perioada modernă, biserica a fost reconstituită și renovată, bucurându-se să găzduiască icoana Sfântului Miron, ce a supraviețuit, miraculos, tuturor încercărilor.
Fie că vă numărați sau nu printre aceștia, dacă ajungeți în vacanță prin Creta, nu ratați acest reper important din patrimoniul istoric și spiritual al națiunii grecești și al Bisericii Ortodoxe!

Legături externe