Sfantul Antonie cel Mare - Citate din Filocalie, vol. II - Învăţături despre vieaţa morală a oamenilor şi despre buna purtare , în 170 de capete
94. Mintea nu este suflet, ci dar dela Dumnezeu, care mântueşte sufletul. Ea călăuzeşte sufletul şi-l sfătueşte la ceea ce-i plăcut lui Dumnezeu: să dispreţuiască cele vremelnice, trupeşti şi stricăcioase şi să râvnească bunurile cele veşnice, nestricăcioase şi netrupeşti. Ea învaţă pe om să umble în trup, dar să înţeleagă prin minte cele cereşti, cele din jurul lui Dumnezeu şi toate în deobşte. Mintea iubitoare de Dumnezeu este binefăcătoarea şi mântuitoarea sufletului omenesc.
95. Sufletul coborîndu-se în trup îndată se întunecă de întristare şi de plăcere, şi se pierde. Întristarea şi plăcerea sunt ca nişte tumori ale trupului. Dar mintea iubitoare de Dumnezeu lucrând împotrivă, întristează trupul şi mântueşte sufletul, ca doctorul care taie şi arde trupul.
96. Sufletele cari nu sunt ţinute în frâu de raţiune şi nu sunt cârmuite de minte, ca să sugrume, să stăpânească şi să cârmuiască patimile lor, adică: întristarea şi plăcerea, se pierd ca dobitoacele cele necuvântătoare, raţiunea fiind târîtă de patimi ca vizitiul biruit de cai.
Sfântul Maxim Mărturisitorul - Citate din Filocalie, vol. II - Întâia sută a capetelor despre dragoste
61. «Iar Eu zic vouă, spune Domnul, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi, rugaţi-vă pentru cei ce vă blestemă».* De ce a poruncit atunci acestea? Ca să te slobozească pe tine: de ură, de întristare, de mânie şi de ţinerea minte a răului, şi să te învrednicească de cea mai mare avuţie, care este dragostea desăvârşită. Căci e cu neputinţă să o aibă pe aceasta cel ce nu iubeşte pe toţi oamenii la fel asemenea lui Dumnezeu, care iubeşte pe toţi oamenii la fel şi «vrea ca toţi să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie». **
62. «Iar Eu zic vouă: să nu staţi împotriva celui rău, ci celui ce te va lovi peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt; şi celui ce vrea să se judece cu tine ca să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa; şi celui ce te sileşte să mergi cu el o stadie, mergi cu el două».*** De ce? Ca pe tine să te păzească nemânios, netulburat şi neîntristat, iar pe acela să-l îndrepteze prin răbdarea ta, şi pe amândoi să vă aducă, ca un Bun, sub jugul dragostei.
* Matei 5, 44.
** Timotei 2, 4
*** Matei 5, 39.
Mama - de Marius Cristian Pop
Stau, adeseori, pe ganduri si privesc,
Primavara, florile cum infloresc.
Pe campie, mieluseii zburda langa mama lor,
Pasarelele, isi canta cantul lor.
Imi aduc aminte si de mama mea
Cum zburdam, cand eram mic, pe langa ea
Pe genunchii ei, atuncea, maicuta ma aseza
Si pe-obrajii mei, cu drag, ma saruta.
Multe lacrimi ai varsat, pan' m-ai crescut,
Multe nopti nu ai dormit si au trecut.
Cand eram in suferinta, mama draga, nu dormeai
Si in brate pruncusorul ti-l strangeai.
UN PRUNC SFÂNT - de Valeriu Gafencu
Un Prunc Sfânt Se naște
În noaptea-nstelată
Din Sfânta Fecioară şi Duhul cel Sfânt;
Al Tatălui drept Cuvânt
Coboară azi pe pământ
Făclie pe veci luminată.
În noaptea Crăciunului alb şi senin
O Mamă cu Pruncul la sân,
Curată-n iubire,
Porneşte-n uimire,
Plinindu-se Buna-Vestire,
Pe căi troienite de viscol şi vânt.