Sfântul Ierarh Miron, Episcopul Cretei, făcătorul de minuni

Despre Sfântul Miron, Episcopul Cretei nu au rămas prea multe mărturii consemnate. Acest sfânt părinte s-a născut în satul Avrachi din insula Creta (Marea Mediterană), într-o familie de credincioși creștini. În ciuda faptului că erau vremuri de prigoană a creștinilor, educația religioasă primită i-a întărit credința în Dumnezeu și i-a înmulțit harurile. În tinerețe, căsătorit fiind, Sfântul Miron era un agricultor harnic, admirat în comunitate pentru viața sa virtuoasă, fiind un exemplu de bun creștin, înțelept, altruist și iubitor de oameni. Odată a găsit în aria sa pe niște tălhari furând, care își umpluseră sacii de grâu și nu puteau să-i ridice de pe pământ. Iar el, în loc să-i bată sau să le facă vreun rău, le-a ridicat sarcinile, le-a pus pe umerii acelora cu mâinile sale și le-a poruncit să nu spună la nimeni lucrul acela. După moartea soției sale, credincioșii din sat l-au îndemnat să accepte hirotonirea ca preot. A fost pus preot al sfintei biserici a lui Dumnezeu și învăța popoarele buna credință și le întărea spre nevoințele cele mucenicești, în acele vremuri împăratul Deciu, păgân fiind, exercita o aspră prigoană împotriva crestinilor. După moartea lui Deciu și după încetarea prigonirii, a fost numit episcop al Gortysului (capitala provinciei romane Creta, la acea vreme) și al Knossosului - și, de aici, numele sub care Biserica Ortodoxă îl pomenește astăzi, de Episcop al Cretei. Se spune că pe când era episcop, Sfântul Miron ar fi salvat orașul de o inundație devastatoare, oprind temporar, cu toiagul său, cursul râului Triton (actualul Kerteros) și pășind prin albia uscată. Altă dată, când o creatură nemaiîntâlnită, un șarpe mare, a început să bântuie cetatea, umplând de spaimă locuitorii, Sfântul l-a transformat într-o stană de piatră, sfărâmând și împrăștiindu-i trupul, sub ochii enoriașilor prezenți la Sfânta Liturghie. Acest mare plăcut al lui Dumnezeu a făcut și alte minuni ca acestea, petrecând toată viata lui cu iubire de Dumnezeu și cu cuvioșie. A trăit 100 de ani, până în jurul anului 350, ducând o viață retrasă în chilia ascunsă într-o grotă, puțin mai jos de biserică, fiind binecuvântat de Dumnezeu cu harul de a face minuni, chiar și după moartea sa. Surse: Crestin Ortodox, Basilica.